stau si m gandesc uneori ca nu putem fii fericiti pt k ne e frica...frica de un nou inceput frica sa ne deschidem din nou sufletul si s ne raneasca persoana iubita.e greu knd increderea iti e tradata si toate visele,sperantele...sunt spulberate cu un singur cuvant.
stai si te uiti in ochii aceia adanci si t poarta departe intr-o lume pura doar a voastra...visele se unesc intr-un echilibru perfect...si e nevoie doar de un moment de neatentie ca totul sa se rupa si s te trezesti din nou in lumea asta plina de ura si rautate.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu